Te ineci in apa stoarsa din propria mea suferinta. Ti-e frica? Te afunzi in negura din propria ta minte? Ce-ai spus? Ti-e frig? Hai ca iti dau o bluza! … A, scuze am uitat, o bluza te trage si mai in jos. Te afunzi? Ti se pare ca-mi pasa? Ba chiar deloc. Mori ma! Mori!
Urla, urla! Urlu si eu cu tine! Crezi ca te aude cineva, ma?! Nimeni! NIMENI! Hai ca mai urlu o data cu tine. AJUTOR! … … Cum spuneam a venit cineva? Dai din maini daca vrei sa traiesti, dai din maini. Ce faci? Te scufunzi? Renunti? De ce te dai batut? Nu mai vrei sa ma chinui? Sa ma calci in picioare pana nu mai poti? Nu mai vrei sa ma faci sa sufar? Nu mai vrei?
Nu mai te zbati? Pari mai calm? Te duci la fund? Ne parasesti? Du-te dupa lumina. Sper sa se ia curentu’.
Te simti neajutorat? Vrei acasa? Vrei sa te las sa iesi din apa? Vrei sa iesi? Poftim? Nu te aud. Daca te-as putea ajuta? De ce te-as ajuta? De ce? …
Ai obosit? Esti nervos? Perfect. Asta este exact ce am si vrut sa fac. Acum ai inteles ce am simtit eu? Tradare, nervi, oboseala, tristete, suparare… Toate cauzate de tine.
Acum poti sa mori. Adio!
