Articol nou…

Sunt ametit. E o ameteala de betie fara greata, dar intr-un mod ciudat stiu sigur ca nu am cum sa ma imbat din doua beri. Totusi e placut. Imaginea vizuala se intoarce la aproximativ 45 de grade, gen filmare de cameraman amator, daca esti pe acelasi film cu mine. Ma asez pe scaun, cel putin asa cred eu. Incep sa amortesc si mintea pare a se degrada si a ajunge la stadiul de functionare 1%, asta doar daca ma chinui. Mi se misca scaunul. Ma uit in jos. E doar intunericul si niste maini. Maini?! Calm, calm, calm… Ma trag in jos cu tot cu scaun, ajung la nivelul mesei (cel putin la inaltimea ei) si ma ridica la loc, ba chiar mai mult si ajung la o inaltime ciudat de sus, dar totul e in regula, nu?! Lumea vorbeste cu mine, insa eu doar aprob semnificativ. E prea greu sa inteleg ce spun sau daca vorbesc cu mine sau macar daca vorbesc in limba romana, asa ca mai bine nu ma mai chinui si imi vad de tripu’ meu. Iara ma trag in jos, si merg cu ele intr-un carusel cu pereti cu patratele colorate intr-o gramada de culori ( baia din Papi probabil:-?? ). Lumea danseaza, toti sunt fericiti, iar fericirea lor ma inveseleste si pe mine, iar Sierra Leone ( melodia [ Mt Eden Dubstep - Sierra Leone ] ) ma face sa dansez, desi muschii picioarelor mele nu imi permit. Bass-ul, ritmul neregulat … it’s almost orgasmic ( fac o paranteza din nou [Salad Fingers{desenul} ] … prea multe paranteze, nu?! )
Intrebarea “esti bine?” repetata de nenumarate ori de pereti ma enerveaza si ma trezesc la realitate, sau mai bine spus la realitatea ametita. Ma intorc inapoi la scaun, verific de doua ori sa nu fie vreo mana pe sub el si ma asez cu maxima prudenta. Toata lumea se uita la mine. Sunt foarte dubiosi… sau eu sunt cel dubios. Imi pun mana pe fata, in par, constat ca nu am nimic si imi vad din nou de tripu’ meu pentru ca trebuie sa gandesc ca sa imi dau seama de ce se holba lumea la mine, iar gandirea in momentul de fata nu are rost, sau mai bine spus nu se poate desfasura.
Imi place sa creez lucruri din nimic ( am o imaginatie bolnava) cu mainile. Mai intai le creez contururile si apoi le desenez cat mai realistic. Deobicei fac flori si le daruiesc la persoane stresate, sau o halba de bere ca sa nu mai urle Andreea sau ce imi place mie cel mai mult… cuburi. Da, cuburi. Nu e chiar atata de ciudat, e chiar funny. Cuburi colorate care tot timpu’ le uit pe mesele din Papi sau in buzunar si nu le mai gasesc. Ma intreb ce e mai ciudat? Faptul ca creez cuburi sau ca cuburile imi dispar din buzunar fara sa imi umble cineva in geaca. ma rog…
Imi revin. Nu e bine. Mai vreau. Sau nu? Nu stiu. Vorbesc cu mine? Mai grav. Ce se intampla? Nu stiu, dar totul pare in regula. … Revenim :
“Mai adumi o bere, te rog!”
)